Mamaia nu e moartă. Mamaia se transformă. Urât.

Acolo a apărut o uriașă și oribilă meduză imobiliară din care câștigă vreo câțiva conectați. Este procesul început de hidosul pușcăriaș Radu Mazăre, iar pentru puținii turiști care se mai duc acolo transformarea este năucitoare.

Puține spre deloc sunt oazele de verdeață în tot imensul șantier din beton care ocupă fiecare micron pătrat, de-o parte și de alta a șoselei Constanța – Năvodari. Anii trecuți, venind dinspre Năvodari, vedeai marea. Acum nu se mai vede, este total ascunsă de clădiri în devenire. Până la Constanța, preț de mulți kilometri.

Probabil că omului de tip nou îi place să nu mai simtă sub talpă pământ cu iarbă. Oi fi eu de modă veche, pun prosopul pe nisip și vreau verdeață, mi se pare că merge cu apa. Poate că  anul 2019 cere doar ciment și eu nu am realizat asta.

Totuși, încă îl duc pe Tudor la Marea Neagră, cât o mai exista oaza de verdeață unde ne punem cortul și avem ieșire pe o plajă curată și păzită. Este un loc în care Marea Neagră este extrem de prietenoasă cu juniorii, intrarea în apă este, pe distanță mare, până la genunchii unui adult. Cum de-o parte și de alta au apărut deja hoteluri și se aude că se vinde și campingul unde tragem, presimt că îl mut la altă mare. Mi-ar părea rău, dar până la urmă nu am de ales.

Las imaginile astea aici tocmai pentru ca nimeni să nu spună într-o zi că nu-i adevărat că locul a  arătat într-o zi altfel.

 

 

Lasă un comentariu